Cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce-ai învățat. (Selma Lagerlöf)
În urmă cu mai bine de o sută de ani, în iarna anului 1909, o femeie care șchiopăta pronunțat își făcea apariția la hotelul Grand Hotel din Stockholm. Nu era acolo nici pentru a servi masa și nici pentru a socializa cu vreo prietenă. Selma Lagerlöf venise să-și susțină discursul despre câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură în fața regelui și reginei Suediei și a unei săli întregi de invitați. Era prima femeie care câștiga un astfel de premiu.
Selma Lagerlöf s-a născut în Marcbacka (Värmland) la 20 noiembrie 1858. A început să scrie de la 15 ani însă abia în 1891 și-a publicat primul roman – Gösta Berlings Saga, un roman epic foarte diferit de tendințele naturaliste ale literaturii din acea perioadă. Încercarea sa a fost primită cu scepticism de către criticii literari locali care susțineau că narațiunea era ciudată, stilul nefiresc și structura cam haotică. Exact acestea sunt însă câteva dintre caracteristicile scriiturii sale care au atras atenția asupra literaturii sale criticilor internaționali.
Puțină lume știe că în anul 1902, scriitoarea a fost rugată de Asociația Națională a Profesorilor să scrie o antologie de texte despre geografia Suediei pe placul tuturor copiilor. Cartea trebuia să reunească subiecte despre peisagistica, flora și fauna, industria și obiceiurile tuturor regiunilor în așa fel încât subiectele să le fie pe plac celor mici așa că Selma Lagerlöf s-a pus pe treabă și timp de trei ani a învățat tot ce era necesar. La sfârșitul celor trei ani a publicat Minunata călătorie a lui Nils Holgersson, povestea unui băiețel care este micșorat de către un gnom al fermei drept pedeapsă pentru obrăzniciile sale. După transformare Nils înțelege graiul animalelor și mai apoi, obligat de împrejurări, traversează Suedia călare pe o gâscă. Odată cu călătoria lui Nils, cititorul învață despre toate caracteristicile fiecăreia dintre provinciile prin care băiețelul trece. Cartea a reprezentat un real succes, nu doar în Suedia ci în întreaga lume. Nils Holgersson apare pe bancnota de 20 de coroane 
și în desenele animate realizate în întreaga lume. De câte ori aud piesa de început a desenului animat mă întorc câteva minute în timp și-mi imaginez că sunt din nou copil, acasă, părinții mei trebăluiesc undeva pe fundal pregătindu-mi ceva bun de ronțăit la televizor. Ce-i drept am văzut și revăzut desenul animat de o grămadă de ori, la televiziunile de la noi sau cele maghiare (chiar și acum e difuzat de MTV2 
). Am citit cartea în copilărie, am reluat-o când eram deja la liceu și cred că în iarna aceasta am să o mai recitesc o dată – Editura Corint Junior a scos o ediție nouă în 2007, traducere de M. Filipovici și Dan Faur.
Societatea vremurilor a catalogat-o ca fiind domnișoară bătrână, singură și lipsită de o viață sentimentală bogată, Selma a avut în realitate câteva relații amoroase cu mai multe femei printre care cea mai îndelungată și statornică a fost cea cu scriitoarea Sophie Elkan – drept mărturie a rămas corespondența bogată în detalii dintre cele două.
Deși pe vremea când era doar o copilă tatăl său o descuraja constant să își urmeze visul de a deveni scriitoare și îi interzisese să-și urmeze studiile, Selma a declarat de nenumărate ori că l-a iubit enorm și în autobiografia sa a ținut să treacă doar amintirile plăcute despre relația sa cu tatăl misogin. S-a implicat foarte mult în mișcarea feministă în timpul Primului Război Mondial și s-a declarat pacifistă de nenumărate ori. A luptat împotriva nazismului în 1933 reușind să o salveze pe poeta Nelly Sachs de lagărele de concentrare după ce i-a procurat o viză de ieșire din Germania. Apoi, în 1940 și-a donat medalia de aur pe care o primise pentru meritele din timpul războiului poporului finlandez în timp ce Finlanda se afla sub ocupația URSS. A și murit în același an în urma unui atac cerebral. Scrisorile și însemnările sale personale au fost sigilate pentru cincizeci de ani de la moartea sa.
Selma Lagerlöf a mai scris: Osynliga lankar (Lanțuri nevăzute, 1894) care cuprinde douăzeci și una de nuvele, Antikrists mirakler (Miracolele lui Anticrist, 1897), Kristuslegender (Legende despre Cristos, 1904), Herr Arnes penningar (Banii domnului Arne, 1904), Liljecronas hem (Casa din Lilliecrona, 1911), Lowenskoldska ringen (Inelul familiei Lowenskold, 1925), etc.